Sisteme de alarmă pentru protecţia bunului şi nepreţuitului stăpân

— Miao, fratele meu tigrat, mi-a spus azi Romi, vecinul meu de balcon (o frumuseţe de motan care, din păcate, nu va avea niciodată urmaşi, fiindcă bipezii lui barbari l-au... sterilizat, sau cam aşa ceva), azi am învăţat să citesc două cuvinte noi: „sisteme alarmă”.

L-am privit cu nedumerire în ochii mei rotunzi (unul verzui şi unul căprui, exact ca-n poezia lui Nichita Stănescu).

— Sunt două cuvinte care au legătură între ele, fratele meu alb? m-am interesat.

— Desigur, fratele meu tomberonez, a făcut el aluzie la originea mea umilă, de pisică de pripas (uneori, ca variaţie, mă numeşte maidanez), aşa cum face când vrea să sublinieze că sunt neam prost şi incult. Sisteme de alarmă. Nişte chestii care dau alarma când vin hoţii, nişte bipezi răi care fură din casele şi din maşinile altora lucruri de preţ. Bipezii mei au comandat câteva online... Ştii ce-nseamnă online, da?

— Miao, cum să nu ştiu? Tu nici măcar nu te născuseşi când m-am urcat eu pe tastatură şi-am trimis un mail cât ai clipi!

— Ai trimis un mail? Miau-uau! a exclamat, privindu-mă cu mai mult respect ca oricând.

Dar i-a trecut repede, şi-a continuat istorisirea cu acelaşi aer de superioritate.

— Cum spuneam, bipezii mei au comandat o sirenă, un senzor, o telecomandă... Cel puţin atât. De la alţi bipezi buni. Îi cheamă comenzi-punct-ro şi dau garanţie, nu te pun să plăteşti transportul dacă faci o comandă dolofană, adică de cel puţin trei sute de lei, şi primesc marfa înapoi dacă nu-i pe placul tău.

— Vasăzică, m-am grăbit eu să trag concluzii, bipezii tăi au de păzit lucruri de valoare?

— Miao, la aşa ceva nu-s expert, dar i-am auzit spunând că eu sunt bunul lor cel mai de preţ. Şi, sigur, cred că n-au vrut să spună „bunul”, ci „stăpânul”, sau "bunul şi nepreţuitul stăpân". Pentru că, la urma urmelor, sunt motan de rasă! Şi alb ca spuma laptelui pe deasupra! Mi-au atras atenţia să am mare grijă să nu cad de la balcon, fiindcă aş putea fi furat. Deşi aş zice că „răpit” e termenul corect, nu crezi?

— Poate că ai dreptate, fratele meu persan, am spus, mimând nesiguranţa şi miorlăind apăsat cuvântul „persan”, cum fac când vreau să subliniez că e un venetic – ca să nu se mai laude atâta cu originea lui nobilă!

Dar trebuie să recunosc că lăudăroşenia asta e singurul lui defect.