Jocul cuvintelor 166

Vă dau cuvântul meu că n-avem portocal, nici şemineu, avem televizor (adormitor).

N-avem cabană şi stea, dar putem găsi o cană cu... ceva. E pe perete una, c-o flacără în ea.

Arde – roşu - în loc să spună câte o poveste despre cine a fost şi nu mai este. Lumina pleacă, fir alb, călător, împletire de rugăciune şi dor. Tristeţea este de mătase, ca şi blăniţele pufoase. Le-alinţi şi zilele-s din nou frumoase.

Iar când zilele-s frumoase ai chef de scris. Şi poţi să scrii...


sau...

Motani care nu mai sunt...

E casa bipezilor bătrâni...

 Un loc unde, în cei 9 ani ai mei, s-au prăpădit vreo 7 motani, cei mai mulţi omorâţi de vecini...
 Nu-i avem în poze pe toţi...

Ultimul s-a dus azi, pare-se călcat de o maşină...

De dincolo de timp

Lui îi plăceau pisicile.

Mie mi-a plăcut să mă instalez pe poza lui...

... ascunzându-i chipul din copilărie.

Mi-ar fi fost un soi de... bunic biped, azi de 102 ani.

Dar n-a trăit decât 78, eu nu l-am văzut niciodată în carne şi oase. Vero a aprins azi candela pentru el.