Cugetare pisicească - de la transporturi la cultura generală

— Transport mobilă, mi-a răspuns bipedul meu, când l-am întrebat:
— Ce faci în poza asta?

Căra mobila în spate. Pe scări. În tinereţe. Era voinic. E voinic şi acum, dar, când se voiniceşte, îl doare spatele. Are lumbago – luni bag-o, luni bagă mobila în casă. Sau în depozit, dacă în casă n-ai loc, dacă încă n-ai casă, dacă văruieşti în casă, dacă... Dacă ai depozit. Dacă n-ai, au ei. Băieţii de la Engineer Moving.

Bipedului meu îi place numele – fiindcă e inginer şi fiindcă în tinereţea lui mişca mobila, cum vă spuneam. Urca scările cu mobila în cârcă. Acum sună un prieten, adică o firmă de transport. Fiindcă băieţii cu nume ingineresc au specialişti, te poţi sfătui cu ei ca şi cum ţi-ar fi prieteni. Îi angajezi să-ţi fie prieteni, să-ţi aleagă mijlocul de transport. Unul ca ăsta, de exemplu.

Transportă mobilă şi nu numai, totul se rezolvă într-o singură zi, tot ce e fragil e în siguranţă, ca un motan (eu) într-o cutie – în mai multe cutii.

De-asta spuneam că lumea bipezilor e interesantă – dacă n-am zis, zic acum. Sunt mai organizaţi decât noi, pisicile. Au firme specializate... şi au mobilă. Deşi...

Mobila lor e mobila noastră. Casele lor sunt casele noastre. „Noi suntem aici pe veci stăpâni” – asta e, cred, dintr-un cântec.
Şi pisicile cântă:

Miao, miao, miao, miau, miau,

să fiu transportat cu mobila vreau.

E cântecul meu preferat – avem mobilă pe rotile, bipezii o împing prin casă şi eu sar, imediat, pe orice mobilă împinsă prin casă!

Mobilă... Mobilă şi durere – cred că ăsta era titlul unei piese de teatru. Aşa mi-au spus bipezii.

De ce durere? Fiindcă e dureros când te muţi şi trebuie s-o transporţi... De-asta au inventat bipezii firmele de transport. Ca să le ia durerea cu mâna. Pardon, cu camionul!

Însă eu nu m-am plimbat niciodată cu camionul.

De ce nu m-am plimbat cu camionul? Pentru că bipezii mei n-au camion.

De ce n-au camion? Pentru că n-au firmă de transport.

Oare în oraşul nostru sunt firme de transport? (Mai sus v-am vorbit despre una din Bucureşti.)

Aţi întrebat care e oraşul nostru?!
Cum adică, nu ştiţi în ce oraş stăm noi?!!!
E o lacună gravă în cultura voastră generală!

Lacună sau lagună?

Nu contează. Oricum nu mai vorbesc cu voi până nu vă umpleţi golurile!

Bipezii şi planurile lor

- Bipezii, mi-a spus aseară Romi, vecinul meu de balcon, o frumuseţe de motan alb, nu s-au prins (cred că ţi-ai dat şi tu seama că oamenii sunt uneori cam fraieri!) c-am învăţat să citesc. Mai ales când scrisul e caligrafic, mai ales când e vorba de cuvinte uzuale, uite, ca astea trei: "bilete avion Londra". Erau scrise pe-o hârtiuţă pusă de El sub nasul Ei, când Ea mă ţinea pe mine-n poală.

Şi nebuna a sărit în sus, şi-am căzut pe covor - dar am fost băiat finuţ, nu m-am agătat cu ghearele de fusta Ei. Şi chiar dacă o zgâriam cred că nu simţea, c-a-nceput să ţopăie ca apucată, a sărit de gâtul lui şi l-a pupat pe unde-a nimerit..., până şi pe vârful nasului! Şi pe urmă s-a apucat să-i spună ce bine-i pare c-o duce în sfârşit într-un concediu la soră-sa (la nesuferita aia de bipedă grasă).

Iar El, când a reuşit să se facă auzit, i-a povestit că încă n-a luat biletele, dar că oricum problema asta nu mai e problemă, fiindcă le comandă de pe net, a găsit un site unde dai un clic cu şoarecele englez, zis şi mouse, pe "cere ofertă", completezi un formular şi gata, bipezii ăia cu site-ul se ocupă de tot restul. Sunt bine organizaţi (ca o haită de pisici aristocrate - deşi noi ăştia, aristocraţii, ne adunăm în cluburi), oferă informaţii despre transport, au oferte de bilete de avion cu preţuri transparente, afli şi de unde poţi închiria o maşină, şi unde te poţi caza - că de bârloguri (sau le-o fi zicând vizuini?) pentru bipezi plimbăreţi se ocupă nişte parteneri de-ai lor.

- Miao, l-am lămurit eu, zice hoteluri, sau pensiuni. Dar "parteneri" ce-nseamnă? Cum adică parteneri?

- Cum o să fim noi cât lipsesc ei, fiindcă o să stau la tine. Iar tu o să stai la mine când vor pleca ai tăi, şi tot parteneri - la cronţonele, la culcuş şi la litieră - o să fim şi-atunci.

Cred c-o să-mi placă să fiu partener cu Romi - e un motan aristocrat, de haită familie bună.

Şi mă gîndesc că vor pleca şi ai mei, fiindcă, pare-se, capitolul "rezervări bilete de avion ieftine" şi-a găsit rezolvarea. Şi cred că le-ar surâde să vadă şi ei Londra.

Dar eu, din păcate, n-o s-o văd decât în poze. Noroc că am găsit unele (faine!) pe site-ul bipezilor bine organizaţi. Le puteţi admira împreună cu mine.

Căţelul albastru

Sunt un căţel albastru
Sub cerul înnorat;
Ţin ploaia doar cu mine,
Ca să fii tu uscat!








Am scris asta la îndemnul Vienelei, fiindcă eu sunt un pisic care muşcă precum un căţel mic!

Lecţia

Alene-nvăţ să-not, să zbor...

Lecţia se ţine pe covor;

Şi-am un biped, ancoră grea,

Mi-agăţ oricând gheara de ea!

Un like pentru mine şi unul pentru prietenul meu, vă rog!

***

Cinci, şi toate cinci!

Cinci, şi toate cinci îmi plac!

Miao, vorbesc despre cele 5 bloguri ale Vienelei: Iubesc viaţa, Vienela, Doar Online, Vieneland şi Blogul 5 din palmaresul Vienelei. Le-am descoperit în sfâşit pe toate - şi mă bucur!

Oglinda lui Erised: Tu ai un catel?

Miao, cred că are dreptate, şi vă invit să daţi un clic mai jos şi să citiţi!

Oglinda lui Erised: Tu ai un catel?: De ce ar trebui să ai un câine cel puţin o dată în viaţă, bine, sau o pisică sau orice fel de vieţuitoare dotată cu creier ( peştii nu se i...

Micile Mizerii: Coup de foudre!

Prietenul meu, Mitrea, s-a îndrăgostit. De Miorlăviţa, pisica gălăgioasă a unor vecini. Ce părere aveţi de aleasa inimii dumisale?